Salteaua: istoria unui instrument utilizat de întreaga lume

Salteaua este un instrument deja esențial pentru cultura occidentală, dar lucrurile nu au stat întotdeauna astfel. Să descoperim unul dintre principalii protagoniști ai odihnei noastre.

Matrah. Acest cuvând provine din limba arabă și este strămoșul direct al cuvântului “materasso [saltea]”, de fapt este rădăcina termenului italienesc, a celui în franceza veche, materas, din care a derivat apoi cel în engleza veche, materas, care a apărut scris pentru prima dată într-un fragment datat în jurul anului 1300.

Ei bine, da, ideea de a utiliza un instrument ca salteaua a răsărit în mintea europenilor abia în jurul secolelor XI-XIII D.H.. În timpul Cruciadelor, de fapt, au observat cum arabii dormeau pe “matrah”, adică niște perne uriașe, așezate pe pământ. De fapt, “matrah” înseamnă “ a se așeza pe” sau “a se culca pe”.

 

Nu e ca și cum în trecut s-ar fi dormit pe jos. Ideea unui lucru care să facă patul confortabil este aproape la fel de veche ca și ființa umană. În epoca străveche, oamenii dormeau pe o grămadă de frunze uscate sau paie, care erau acoperite cu piei de animale și, încă de pe atunci, acest culcuș era ridicat de la sol, pentru a evita contactul direct cu praful și murdăria.

În schimb, în epoca romană, se obișnuia să se doarmă pe saci cu umplutură de fân, pene de pasăre sau lână. Fiind un material comun, umplutura de paie era cu siguranță cea mai răspândită, și, într-adevăr, acești saci erau în general numiți pagliericci.

 

Dacă inițial erau umplute cu paie, păstăi de mazăre și paie, acoperite cu catifea, brocarturi sau mătăsuri, în sec. XVIII saltelele încep să semene cu cele moderne: umplute cu bumbac sau lână, erau acoperite cu pânză de in sau bumbac.

Brevetul saltelei cu arcuri datează din 1871. Nefericitul Heinrich Westphal, inventator al obiectului, dar pentru care nu a obținut niciun profit – murind în sărăcie – a marcat o dată-cheie în evoluția saltelei. De fapt, în prezent, aceasta este realizată astfel încât să nu mai fie un simplu loc de dormit, ci un obiect funcțional, în căutarea armoniei cu propriul corp și propriul somn, care devine personajul principal.

Evoluția tehnologiilor industriale de la începutul sec. XIX au făcut ca salteaua să devină un obiect de consum global, făcând produsul economic și funcțional.

Începe să se răspândească ideea de saltea ortopedică, proiectată pentru a echilibra suportul coloanei vertebrale și suportul capului, spatelui și picioarelor.

Ajungând în prezent, se pot observa cu ușurință progresele deosebite în materie de proiectare a saltelelor, atât în ce privește estetica acestora, cât și în ce privește straturile de confort, care variază de la materiale prețioase la versiunile Memory, de la spumă la materiale analergice, printr-o cercetare continuă în scopul îmbunătățirii calității somnului și a sănătății corpului.

Leave a Comment

0

Your Cart