Cine nu este părinte nu prea are șanse să fi auzit vorbindu-se despre co-sleeping, sau, mai bine-zis, despre obiceiul părinților de a-i culca în aceeași cameră sau, chiar în același pat, pe nou-născuți și pe copiii mici. Cu toate acestea, în lumea proaspeților-părinți, este unul dintre subiectele cele mai dezbătute și discutate, și datorită faptului că comunitatea științifică însăși nu știe să furnizeze un răspuns univoc, ci numai o serie de cercetări eterogene care, după cum se întâmplă deseori, demonstrează totul și opusul acestuia.
Cei care sunt părinți știu că, deși știința poate oferi indicații utile, fiecare copil este un univers în sine și aproape niciodată nevoile nu sunt uniforme.
De asemenea, pentru mulți părinți, co-sleeping-ul amenință intimitatea deja dificilă dintre aceștia din perioada post-partum și acest lucru descurajează practica.
Însă este cu adevărat util să dormim cu copiii? Și care sunt contraindicațiile posibile? Și, mai cu seamă, ce a oferit această diferență drastică de opinii în decursul anilor?
Începem prin a răspunde la prima întrebare, care, după cum vom vedea, este și cauza multor clișeuri care planează asupra subiectului.